Miuzic mood

Am atât de multe să vă povestesc. Despre Youth in Action şi Macedonia şi oameni mişto şi Struga şi sânii lu’ Mihai şi lebede. But not this night cause I feel like shit!

ε egal Δ

Eram azi de dimineaţă la masă cu Pană. Mâncam vinete.

Pană: Am observat că atunci când mănânc vinete mi se umflă gingiile.

Eu: Poate e de la pâine sau felu’-n care muşti.

P: N-are cum. Ce, atunci când mănânc unt muşc altfel sau e diferită pâinea? E la fel. Cred ca e ceva din compoziţia vinetelor.

Eu: ...

P: N-ai înţeles, nu?

Eu: Ah, ba da!

...

P: Stai. Să îţi explic.

Erau câteva foicele pe masa pe care mâzgălisem eu mai devreme. Ia pixul şi începe:

P: Se dă epsilon alfa plus pi delta egal dooşpatru. Din epsilon alfa rezultă epsilon delta. Cât este pi?

Eu: Pi egal cu alfa!

P: Nuuu. Pi egal cu 3.14. Ce naiba, mă? Deci, pi egal cu 3.14, rezuuuultă că alfa egal cu 3.14...

Eu: Şi eu ce am spus?

P : Ascultă. Acum înlocuim: 3.14 epsilon plus 3.14 delta. Reducem şi rezultă că epsilon egal cu delta!

Eu: ...

P: Ai înteles acum de ce mi se umflă mie gingiile când mănânc vinete?

o_O

*mi-e lene să scanez foaia cu întreg şirul de calcule.*

Armistiţiu

Nu-mi place “şi unu”. Sau nu m-am obişnuit cu el încă. Nu-mi place acel “şi”. Nu, nu e vorba de “vai, mie, îmbătrânesc" sau "OMG, ăsta din colţul ochiului e cumva rid?!!”. Parcă vrea mai multe “şi-ul” ăsta, e mai pretenţios cumva, mai sclifosit. Parcă îmi cere să îmi fac ordine în gânduri, când mie îmi stă aşa bine cu ele dezordonate. Îmi cere să merg drept, cu pas uniform, când mie îmi place să-mi întârzii drumul. Îmi cere să iau realitatea de mână şi să o privesc în ochi. Mie nu-mi plac smuciturile ei întotdeauna şi prefer să mai arunc un ochi şi prin alte părţi. Vrea să stau cuminte, să ascult şi să-mi păstrez cuvintele, să nu cumva să rămând fără ele. Am prea multe de spus, nu pot doar să ascult; vreau să fiu (să mă fac) auzită, chiar dacă nu voi spune mereu lucruri frumoase! Îmi ascunde creioanele colorate şi ma mustră cu un “nu mai e timp de aşa ceva acum!”, iar eu nu prea vreau să o iau înaintea timpului.

Sunt sigură că nu peste mult ne vom obişnui şi vom ajunge la un acord: să-mi lase el creioanele, iar eu voi lăsa din naivitatea cu care desenez zâmbete.

SuperEeegor

Igor posedă abilitatea de a topi o persoană dintr-o singură privire. Tocmai de aceea Igor nu latră prea mult. Nu e nevoie să o facă.

Lui Igor îi plac şosetele şi papucii mei verzi şi roşii şi başcheţii mei albaştri şi părul şi mâţele. Mâţele nu prea îl plac.

Lui Igor nu îi place fundiţa roşie de la gât. I se pare gay. De aceea încearcă mereu să o dea jos. Şi reuşeşte. Igor reuşeşte tot ce îşi propune...până la mamaia. Dar perseverează!

Igor e mai şmecher decât Chuck Norris. Chuck Norris nu aleargă după maşini în patru labe. Igor da! Totuşi, Chuck Norris nu poartă fundă roşie la gât, dar dacă ar purta, Igor ar fi mai sexi şi ar avea mai multe cuceriri...Chuck Norris ar arăta doar gay.

Meet Igor!

Cu toate astea, după 15 ani, Igor e ca un mic intrus. Nu e câinele alături de care am crescut. Mă voi obişnui şi cu asta, în cele din urmă...

Şiiii, ce-ai făcut azi?

Subţiori

Cum m-a reprimit Bucureştiul după scurta lăfăială în moloz de acasă? Cu braţele deschise, dar nu, nu a ovaţie.M-a strâns la pieptul său cu iz de 226 şi mi-a încântat simţurile, olfactivul mai ales, cu miresme care mai de care mai sudorale. Prinsă între subţiori îmbibate-n odorat şi rânduri de burţi umede, am inspirat adânc, lăsând gama variată de arome să-mi pătrundă-n nări şi mi-am zis în sine: „ Mmm...smells like home!”*


* not my home. din a mea ar răzbate miros de moloz şi de muncitor fierbinte (a se citi încins). să trăiţi, băieţi! bună treabă faceţi! :)

Shokată

Am văzut noul spot Fanta Shokata. Probabil rulează de ceva vreme, dar cum nu am Teveu’ la Bucureşti abia zilele astea l-am văzut şi eu. "Shokant de românească", zic ei.

"Încearcă şi tu gustul tradiţional de soc şi lămâie care stârneşte tot românul."

Tradiţional, huh? Oh, da! Mai ales lămâia! Nimic nu e mai tradiţional decât lămâia!

Chiar mă simt "shokată!"

Spot publicitar Fanta Shokata
Vezi mai multe video din Reclame

Fanii mă vrea!

La insistenţele fierbinţi ale fanilor (:P) voi mai posta câteva desene.

Care e treaba cu economia? Păăăi, lucram la brieful de preselecţie pentru Olimpiadele Comunicării şi, mai mult în joacă, am făcut desenele (inspirate din Golden Boy şi Bleach).

Data viitoare hentai! :))

1 Leu...

De atâta mai am nevoie pentru a-mi lua biletul de tren cu destinaţia: ACASĂ. 1 Leu stă în calea fericirii mele, a uniunii dintre stomacul meu şi bunătăţile gătite de mama. Doar un amărât de Leu...

Donaţiile pot fi depuse în contul RONuAmBaniSăPlecAcasă, în secţiunea Nevoi Personale! :P

Update: Mulţumesc donatorilor (din gară)! Stomacul meu e fericit şi împlinit...sau să spun îndestulat? :P

Bere + Maşină = Love???

Care-i treaba cu reclamele la bere din ultima vreme? Şi de unde apropierea asta bere-maşină-condus?

Nu mai ştiu exact prin ce perioadă vedeam reclama la Ciucaş în care un individ conducea un camion şi vorbea cu un cerb. *pauză* o_O Să reluăm: o reclamă la bere în care un individ conduce o maşină şi vorbeşte cu un cerb, un cerb care cântă, bea expresso rece şi „gândeşte problemele”. WTF??? Numai mie mi se pare ceva dubios la reclama asta?? Înţeleg că e bere de la munte şi că la munte sunt cerbi şi că e bere bună de drumeţii şi foc de tabără şi cântat la chitară, dar poate că îmbinarea elementeleor nu e tocmai cea mai fericită.

De curând am văzut noua campanie Golden Brau în care oameni normali merită o bere pentru munca normală pe care o realizează. Aşa că unul din printuri ne prezintă un şofer de autobuz sprijint de o maşină (de fapt este chiar un autobuz). Nu înţeleg de ce au ales să îl prezinte în această ipostază şi nu după terminarea programului, la o bere cu prietenii/colegii, de exemplu.Mie una printul asta imi exprimă orice mai puţin dorinţa de a ma afla în maşina unui şofer care "merită" o bere!

Leapşa

Waaa..prima mea leapşă! Ce emoţionată sunt! :)) Săr'na Cristinaaaa :P

Dacă eram o lună, aş fi fost septembrie
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost sâmbătă
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost amurg.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost o sirenă :p
Dacă eram o direcţie, aş fi fost dreapta.
Dacă eram o virtute, aş fi fost stăruinţă.


Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost...hmmm
Dacă eram o planetă, aş fi fost Neptun.
Dacă eram un lichid, aş fi fost ceai.
Dacă eram o piatră, aş fi fost dură :P
Dacă eram o pasăre, aş fi fost o gaiţă :p
Dacă eram o plantă, aş fi fost un liliac alb sau o lalea

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost soare cu nori.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost vioară.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost nerăbdare.
Dacă eram un sunet, aş fi fost MiDo (pentru cunoscători) .
Dacă eram un element, aş fi fost oxigen.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Don’t stop me now (Queen).


Dacă eram un film, aş fi fost (ah, doar unul?!) Old Boy saaaau The dreamers saaau La mala educacion.
Dacă eram o carte, aş fi fost...pfff...un volum de poezii...romanţele lui Minulescu.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Marie Touchet :)
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost clătită cu un pahar de sare :D
Dacă eram un oraş, aş fi fost unul pe malul mării
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrişor

Dacă eram o aromă, aş fi fost vanile.
Dacă eram o culoare, aş fi fost violet.
Dacă eram un material, aş fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost literă.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost o ureche (sau într-o ureche).
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost plictisită.

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost “română”.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Sailor Neptun saaau Nyuu/Lucy.
Dacă eram o formă, aş fi fost fagure...pentru că este galben :)
Dacă eram un număr, aş fi fost 25.
Dacă eram o maşină, aş fi fost Buburuza de Volkswagen Beetle.
Dacă eram o haină, aş fi fost rochie

Leapşa merge mai departe la Pană şi Andra :)

Ca şi cum ar veni...ciuperca infestata

Ştiu sigur că am facut o persoană fericită postând melodia asta! :D

PS: nu mai am nici un chef să învăţ...(uof!)

Ne-am dat cu PETU' şi am câştigat!

În urmă cu vreo lună eram la Buşteni adunând PET-uri. Nu de una singură, ci împreună cu dragii de colegi din Seria 1. Despre ce naiba vorbesc, sunt sigură că vă întrebţi. Eh, între 4 şi 30 mai a avut loc tabăra Recycle, Raft and Race un proiect organizat de MaiMultVerde şi Heineken (că tot se poartă responsabilitate corporatistă). Ne-am adunat acolo cam 100 de volunatari, în câte 4 serii, ca să ecologizăm zona. Şi am avut de lucru nu glumă, oamenii aia transformându-şi pădurile în adevărate gropi de gunoi. Am strans nici mai mult, nici mai puţin de 30 de tone de gunoi!!!!

Tabăra a fost una din cele mai mişto experiente. Cu toate că am stat vârâţi în gunoi până la genunchi (nu, nu mă plâng de asta, e doar un mod de a atrage atenţia asupra existenţei tomberoanelor) ne-am simţit bine, ne-am împrietenit, am învăţat o mulţime de lucruri noi. Şi asta s-a vazut şi la final.

Povestea PET-urilor poluatoare nu se opreşte aici!:P După ce le-am adunat noi din ape, păduri şi văi, am construit din ele plute şi azi ne-am întrecut cu ele pe lacul Băneasa. Cursa a fost foarte strânsă, dar în final am ieşit învingători. Am avut şi mici probleme... sau mai bine să le spun obstacole. Baliza, căci la ea ma refer, exact când să trecem linia de sosire, împricinata s-a prins de pluta noastră şi nu am mai avut cum să o ocolim. Una din regulile concursului era sa nu atingem balizele ci să trecem printre ele. Dar juriul a fost corect şi a oferit premiul I atât nouă, care ajunsesem primii cât şi celor care ne-au ajuns din urmă şi care au avut balize mai puţin potrivnice. În final toţi am câştigatat. Şi nu, nu mă refer la medalii. Am câştigat experienţă, prieteni şi, sperăm noi, un Buşteni mai curat. Lucrurile nu se opresc aici, căci fiecare din noi avem de iniţiat, la rândul nostru, o acţiune de ecologizare!

Cât de curând revin cu poze!

B-FIT in the Street

...sau cum să alergi dintr-o piaţetă într-alta şi să ratezi spectacolele.

Nu ajunsesem la primele zile ale festivalului, aşa că mi-am zis că la ultima voi fi prezentă chiar de s-ar anunţa un atac terorist în Piaţa Constituţiei. După ce m-am uitat pe program şi am ales câteva spectacole pe care aş fi vrut să le văd, am pornit spre Piaţa Universităţii - punctul de plecare al unuia din spectacolele mobile. Nenorocul a făcut să ajungem acolo cu vreo 10 minute mai târziu şi să ratăm tot. Eh, asta e, îl aşteptăm pe următorul. Dar nu l-am mai aşteptat, căci am pornit agale spre Piaţa Unirii unde ţineam eu să văd un alt spectacol (tot o reprezentaţie mobilă). Am ajuns acolo chiar cu vreo 15 minute înainte de începerea spectacolului. Ne-am plimbat puţin prin parc, ne-am aşezat pe o bancă, ne-am mai plimbat puţin, dar nimic, nici o mişcare. Poate nu suntem noi unde trebuie. Am mai făcut un înconjur al piaţeie, tot nimic. Enervaţi şi puţin dezamăgiţi ne-am dus din nou spre Piaţa Universităţii unde ştiam sigur că va avea loc un spectacol fix. Măcar de data asta am avut noroc şi am vazut câteva acrobaţii destul de interesante pe pereţii unei clădiri. (drăguţ, dar foarte scurt, setea noastră de festival nefiind deloc potolită, ci mai rău aţâţată). Pornim de data asta spre Piaţa Constituţiei unde, la fel, ştiam că au loc spectacole fixe. În sfărşit avem noroc şi prindem un spectacol cap-coadă.

Cum aş putea descrie spectacolul care a încheiat festivalul în doar câteva cuvinte? A fost incendiar (la propriu), diabolic, nasty. Ce mai, un adevărat dezmaţ!:D Un spectacol superb în faţa căruia toate cârcotelile mele au amuţit!

Mă bucur că Primăria Capitalei (Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti- ArCub- ca să fiu mai exactă) şi-a desfătat locuitorii cu un astfel de festival. Într-o perioadă în care nu auzi vorbindu-se decât despre criza, alegeri şi gripă porcină, o gură de cultură este binevenită!

PS: ar fi fost, totuşi, utile câteva afişe sau pliante cu programul festivalului (nu odată am fost întrebată dacă am un desfăşurător)

Când cuvântu' nu ajută...

Peste câteva ore...

A doua zi...



Stăteam de mai bine de jumătate de oră privind foaia albă, gândindu-mă ce aş putea scrie, cum mi-aş putea inaugura intrarea în rândul blogosferei. Nimic! Şi tastam şi ştergeam şi tastam şi ştergeam şi ştergeam şi tastam!
"Fir-ar", mi-am zis, mai bine desenez!" Aşa că mi-am desenat lipsa de inspiraţie. :)