- Nu înţeleg de ce oamenii nu reuşesc să priceapă cum funcţionează un mecanism simplu, cum ar fi butonul care deschide uşile la metrou. Se face butonul verde, îl apeşi, se deschid uşile. Din nou, se face butonul verde, îl apeşi, se deschid uşile. Nu, nu se vor deschide dacă apeşi ca disperatul când metroul înca merge. Nici dacă ţii degetul îndelung apăsat pe el. Nici dacă nu îl ţii deloc. Când se face butonul verde, ăla e semnalul că poţi deschide uşile. Până şi câinele lui Pavlov s-a prins de şmecheria asta!
- Rula zilele trecute la metrou o ştire despre creşterea vânzărilor la stilouri. Ce nu reuşesc eu să înţeleg e de ce e asta o ştire? Cât de larg e targetul unei astfel de informaţii, încât sa ruleze la metrou, zona pe unde trec zilnic 'jde de mii de persoane. Sunt sigură că sunt niscai oameni, ăia 1% (hehe, see what i've done here), interesaţi de o astfel de ştire, dar la fel de sigură sunt că nu e de interes general. Nu are nici una din calităţile alea care fac dintr-un eveniment o ştire. Proeminenţă? Suspans? Conflict? Bizarerie...Aaaaah, asta era! E un eveniment bizar!
- Nu înţeleg care-i treaba cu eBook-urile astea? Adicătelea, care e avantajul unui eBook? De ce nu mi-aş cumpăra o carte în loc? Exceptând faptul că poate face unele texte mai accesibile (cred), alt avantaj nu văd. Recunosc, nu sunt foarte obiectivă aici. Prefer cărţile. Îmi place cum miros, îmi place să mă întreb ce oameni au avut înaintea mea cartea asta, ce senzaţii le-a dat, cum erau, ce făceau etc. Cel mai bine ar fi să-mi rog colegii de muncă să mă lămurească. Ei sunt gadget geeks. Eu sunt gadget praf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu