Bowser - 0, Mario - 8

Am câteva drafturi in CMS-ul cuvintelor reduse, desene ce aşteaptă să fie terminate, idei ce aşteaptă să fie desenate, evenimente ce îşi aşteaptă attending-ul, articole de scris, vase de spălat, haine de sortat. În fiecare dimineaţă am un chef nebun de a le face pe mai sus menţionatele şi mamă-mamă ce aş mai desena/citi/bloggeri/întinde rufe şi mamă-mamă ce de-aş mai face.

Se termină ziua, plec de la job, ajung acasă şi brusc toate poftele creative îmi trec în faţa lor: Canapeau, Monitorul şi Joystick-ul. Trio-ul fatal. Combinaţia letală care asemenea unui bad boy o să te facă să îţi schimbi toate planurile ca să petreci restul zilei cu el, o să te enerveze de nu mai poţi, o să te entuziasmeze, o să te excite, iar la final te va lăsa cu sentimentul că ai fost folosită şi că ai pierdut o zi plus jumătate din noapte pentru nimic

Dar joystick-ul ăla e mult prea sexy şi nu îi rezist. Bag viaţă infinită şi încep. Trebuie să îi arăt lui Pană că pot să-l omor şi singură pe Bowser în lumea opt, planşa patru, că pot să o salvez şi singură pe prinţesa aia care în semn de mulţumire se mai lasă răpită odată şi mă trimite în alt quest. Şi mă pun pe omorât ciuperci, făcut planşe în viteză, înotat cât mai repede şi cât mai sus, departe de meduze, fraierit broaştele aruncătoare de ciocane şi...Ce? În seara asta era lansarea Dor? Lasă-mă, dom'le, am un hău de trecut şi de vreo trei vieţi încoace tot alunec în el!

Meme art-ul de aici